Tu stii sa-i vorbesti copilului tau?

 

Tu stii ce sa-i vorbesti copilului tau?

Nu este nicio indoiala ca auzul bebelusului se dezvolta inca din perioada intrauterina si ca indata ce se naste, recunoaste cu usurinta vocea mamei sale. De aceea, sa o auda pe mama sa imediat ce soseste intr-o lume complet noua si straina pentru el, il linisteste intr-un mod miraculos.

 

Ce, cum si cand ii vorbim bebelusului?

▪ Ii vorbim cand il imbracam/ dezbracam, ii facem baie si masaj, cand ii dam sa manance etc. informandu-l pe bebe ce ii facem in momentul respectiv.  Folosim propozitii scurte, folosind intotdeauna aceleasi cuvinte pentru a exprima o anumita actiune: Te imbraca, mama! Hai la baie! Etc. Astfel, va invata rapid sa asocieze formularea verbala cu comportamentul sau actiunea respectiva si cand ii veti spune Facem baie!, bebe va sti ca urmeaza sa faca baie.

▪ Ii spunem nimicuri dulci, cuvinte de alint si cat de mult il iubim.

▪  Ii spunem rime, poezii scurte de genul: Unde-s ochii/ Iac-aici/ Nasul e ca la pitici/ O gurita vorbareata/ Pentru o fetita isteata.O astfel de poezie, poate fi recitataatunci cand ii faceti masaj, in timp ce-i atingeti nasul, gura etc, ajutandu-l pe bebe sa-si cunoasca corpul.

▪ Daca tatal lipseste mai toata ziua de acasa, fiind plecat la serviciu, mentineti prezenta imaginea tatalui, povestindu-i despre cat de grozav este tatal sau, cate lucruri stie si poate sa faca el.

▪ Cu bebe in brate, faceti turul casei si povestiti-i despre obiectele intalnite, de unde le aveti, care este utilitatea lor, de ce sunt atat de speciale pentru dvs.

Ce nu ii spunem lui bebe?

▪ Nu ii spuneti: Esti un tont./ Prostanacule!/ Nervoaso! Esti un agitat!, chiar daca folositi un ton amuzant sau si mai rau, ironic. Etichetarea copilului il inchide pe acesta in dimensiunea enuntata, asimiland-o, interiorizand-o si ulterior comportandu-se ca atare.

▪ Nu ii spuneti: Cand o sa vina tata acasa, o sa-i spun ce prostii ai facut!Amenintandu-l cu aceste cuvinte, nu veti face altceva, decat sa-l determinati sa asocieze intoarcerea tatalui acasa cu un sentiment de culpabilitate si teama.

▪ Nu barfiti, nu folositi injurii, nu spuneti: Tatal tau este un lenes. Cat de rea si zgarcita este bunica ta! Indiferent ce relatie aveti cu partenerul, parintii, socrii si prietenii dvs, evitati sa-l incarcati pe copil cu deprecierile dvs privind persoanele respective. Preocupati-va sa cultivati in sufletul copilului dragostea, empatia si increderea in cei din jurul sau, pregatindu-l pentru armonia vietii sociale.

▪ Nu ii faceti confidente care l-ar putea traumatiza, povestindu-i despre nefericirile dvs, despre abuzurile pe care poate le-ati suferit in copilarie. Copiii sunt usor impresionabili si orice din povestiti il poate marca pe o perioada mai scurta sau mai lunga din viata.  In acest sens, o fetita de aproximativ 3 ani, ramasa in grija bunicii sale, in timp ce parintii erau angrenati in finalizarea unor proiecte, a suferit un blocaj emotional sever dupa ce bunica i-a povestit cum a asistat la decesul mamei sale.  In urma unui proces de consiliere psihologica, fetita a reusit sa depaseasca situatia conflictuala si sa redevina copilul spontant, creativ si fericit de dinainte.

Dragi parinti  vedeti cat de important este sa acordati atentie cu privire la ce, cum si cand ii vorbiti pentru a-i ajuta pe copiii vostri sa se dezvolte frumos.

 

Sursa: www.prokid.ro